adrese web utile: Adrese web utile

joi, 18 iunie 2009

Adrese web utile

Mediatorul European - The European Ombudsman.

Informaţia este disponibilă în limbile: română, engleză, franceză, germană, spaniolă, greacă, italiană, daneză, finlandeză, suedeză, olandeză.

Agenţiile Uniunii Europene.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, daneză, finlandeză, suedeză, greacă, olandeză, portugheză.

Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie - International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia.

Informaţia este disponibilă in limbile engleză şi franceză.

Pagina oficială a Parlamentului Internaţional pentru Siguranţă şi Pace - International Parlament for Safety and Peace.

Informaţia este disponibilă în limbile: română, italiană, engleză, franceză, germană, rusă, arabă.

Banca Europeană de Investiţii - European Investment Bank.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, franceză, germană.

EURODESK

reţea de informaţii referitoare la Europa şi UE, destinată tinerilor.

Colaboratorii sunt: 15 ţări din cadrul UE plus ţările: Cipru, Norvegia, Ungaria, Republica Cehă, Republica Slovacă, România, Slovenia, Estonia, Bulgaria, Letonia.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, franceză, spaniolă, germană.

Centrul European pentru Limbi Moderne - European Centre for Modern Languages.

Informaţia este disponibilă în limbile engleză şi franceză.

Ghid de oportunităţi pentru studiu peste hotare.

Pagina oficială a Uniunii Europene.

Cuprinde activităţile, instituţiile, documentele oficiale ale uniunii, ştiri, alte informaţii utile.

Ţările candidate la Uniunea Europeană, procesul de lărgire a UE, criterii de aderare şi stadiul negocierilor.

Pagina oficială a Centrului de Informare al Comisiei Europene în România.

Cuprinde informaţii referitoare la Uniunea Europeană, statele membre, ţările candidate, parteneriatul cu România, politicile comunitare, acquis-ul comunitar, stadiul negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

Pagina oficială a Ministerului Integrării Europene.

Cuprinde date referitoare la: cooperarea bilaterală şi multilaterală, poziţia României privind viitorul Europei, programul PHARE, programul Access, ISPA în cadrul UE, ISPA în România, programul SAPARD, asistenţa financiară oferită României de statele membre ale UE, strategiile de integrare, Acordul European de Asociere România-UE.

Pagina oficială a Oficiului de Integrare Europeană, din cadrul Camerei de Comerţ a României.

Cuprinde date referitoare la sprijinul UE pentru aderare, participarea ţărilor candidate la programele, agenţiile şi comitetele Comunităţii Europene; cele trei instrumente de preaderare: PHARE, ISPA, SAPARD, publicaţii full-text în limba română.

Pagina oficiala Consiliului Europei, cuprinde tratate şi convenţii europene.

Informaţia e disponibilă în limbile engleză şi franceză.

Pagina oficială a organizaţiei nonguvernamentale EuroAtlantic-Club.

Cuprinde rapoarte privind lărgirea UE, planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană.

Pagina Oficială a bazei de date legislative EurLex a Uniunii Europene.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, daneză, finlandeză, suedeză, greacă, olandeză, portugheză.

Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene - The Court of Justice of European Communities.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului - European Court of Human Rights.

Informaţia este disponibilă în limbile engleză şi franceză.

Parlamentul European - European Parliament.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, daneză, finlandeză, suedeză, greacă, olandeză, portugheză.

Consiliul Uniunii Europene - Council of the European Union.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, daneză, finlandeză, suedeză, greacă, olandeză, portugheză.

Parlamentul European al Tineretului - European Youth Parliament.

Informaţia este disponibilă în limbile engleză şi franceză.

Comisia Europeană - European Comission.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, daneză, finlandeză, suedeză, greacă, olandeză, portugheză.

Curtea Europeană de Audit - European Court of Auditors.

Informaţia este disponibilă în limbile: engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, daneză, finlandeză, suedeză, greacă, olandeză, portugheză.

Banca Central Europeană - The European Central Bank.

Informaţia este disponibilă în limba engleză.

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei - Council of Europe Development Bank.

Informaţia este disponibilă în limbile engleză şi franceză.

Baza de date cu filmele europene - Data Base on admissions of films released in Europe.

Informaţia este disponibilă în limba engleză.

Adrese de contact

Committee of the Regions
Bâtiment Jacques Delors
Rue Belliard 99-101
B - 1040 Brussels - Belgium
Tel. (32-2) 282 2211
Fax (32-2) 282 2325

Council of the European Union
Rue de la Loi / Wetstraat, 175
B-1048 Brussels
Tel (32-2) 281 61 11
Fax (32-2) 281 73 97 / 81

European Court of Auditors
12, rue Alcide De Gasperi,
L - 1615 Luxembourg
Tel : (352) 4398-45410 (External Relations Department)
Fax : (352) 4398-46430
euraud@eca.europa.eu

Court of Justice
Palais de la Cour de Justice
Boulevard Konrad Adenauer Kirchberg
L-2925 Luxembourg
Tel : (352) 4303.1
Fax : (352) 4303.2600
Fax (Press and Information Division): (352) 4303.2500

European Central Bank
Kaiserstraße 29
Postfach 16 03 19
D-60311 Frankfurt am Main
Tel : (49) 69 1344 0
Fax : (49) 69 1344 6000
info@ecb.europa.eu

European Commission
B-1049 Brussels
Tel : (32-2) 299 11 11

European Data Protection Supervisor
Rue Wiertz, 60
B - 1047 BRUSSELS
tel. +32 2 28 31 900
fax +32 2 28 31 950

European Economic and Social Committee
Rue Belliard / Belliardstraat, 99
B-1000 Brussels
Tel: (32-2) 546 90 11
Fax: (32-2) 513 48 93

European Investment Bank
100, boulevard Konrad Adenauer
L - 2950 Luxembourg
Tel: (352) 43 79 1
Fax: (352) 43 77 04
info@eib.europa.eu

European Investment Fund
43, avenue J.F. Kennedy
L-2968 Luxembourg
Tel : (352) 42 66 88 - 1
Fax : (352) 42 66 88 - 200
info@eif.europa.eu

European Parliament
Rue Wiertz / Wiertzstraat
B- 1047 Brussels
Tel: (32-2) 284 21 11
Fax: (32-2) 284 69 74
(32-2) 230 69 33
Allée du Printemps
B.P. 1024
F-67070 Strasbourg Cedex
Tel: (33) 3 88 17 40 01
Fax: (33) 3 88 25 65 01 (WIC)
(33) 3 88 17 49 60 (LOW)
Plateau du Kirchberg
L-2929 Luxembourg
Tel: (352) 43 00-1
Fax: (352) 43 00 294 94 (KAD)
(352) 43 00 293 93 (SCH)
(352) 43 00 292 92 (ADG)

The European Ombudsman
1, avenue du Président Robert Schuman
B.P. 403
F-67001 Strasbourg Cedex
Tel.: +33 (0) 3 88 17 23 13
Fax: +33 (0) 3 88 17 90 62
euro-ombudsman@europarl.europa.eu

Condițiile pentru statutul de membru al Uniunii Europene

a. Condiții legale
Integrarea europeană a fost dintotdeauna un proces politic și economic deschis tuturor țărilor europene pregătite să adere la tratatele fondatoare și să preia în întregime legislația UE. În conformitate cu articolul 237 din Tratatul de la Roma, „orice stat european poate aplica pentru a deveni membru al Comunității”. Articolul F din Tratatul de la Maastricht adaugă faptul că statele membre trebuie să aibă „sisteme de guvernare […] bazate pe principiile democrației.”

b. „Criteriile de la Copenhaga”
În 1993, în urma cererilor formulate de către fostele țări comuniste de a adera la Uniune, Consiliul European a stabilit trei criterii care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru. La momentul aderării, noii membri trebuie să aibă:
• instituții stabile ce garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților;
• o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul Uniunii;
• capacitatea de a prelua obligațiile de membru, inclusiv sprijinirea obiectivelor Uniunii;
• o administrație publică capabilă să aplice și să administreze în practică legislația UE.

c. Procesul de aderare
Negocierile de aderare se poartă între fiecare stat candidat și Comisia Europeană, care reprezintă UE. După încheierea acestora, decizia de a permite unui nou stat să adere la UE se ia unanim de către statele membre în cadrul Consiliului. Parlamentul European trebuie să dea avizul conform printr-un vot pozitiv cu majoritatea absolută a membrilor. Toate tratatele de aderare trebuie ulterior ratificate de către statele membre și țările candidate conform procedurilor constituționale ale fiecărei țări. Pe parcursul perioadei de negociere, țările candidate primesc ajutor din partea UE pentru facilitarea creșterii economice. În cazul aderării celor 10 țări în 2004, acesta a constat într-un pachet de 41 de miliarde de euro, având ca principal scop finanțarea proiectelor structurale, astfel încât nou-veniții să-și poată îndeplini obligațiile de membru.

Zece etape istorice ale creării Uniunii Europene

1. La 9 mai 1950, Declarația Schuman propunea instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piață comună a cărbunelui și a oțelului între cele șase state fondatoare (Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos). Scopul, în urma celui de-al doilea război mondial, era de a asigura pacea între popoarele europene învingătoare și cele învinse și de a le apropia, facilitându-le colaborarea de pe poziții egale în cadrul unor instituții comune.

2. La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei șase au hotărât să instituie Comunitatea Economică Europeană (CEE), bazată pe o piață comună mai extinsă, incluzând o gamă largă de bunuri și servicii. Taxele vamale între cele șase state au fost eliminate în totalitate la data de 1 iulie 1968, iar în decursul anilor ’60 au fost create politici comune, în special în domeniul comerțului și al agriculturii.

3. Acest proiect a avut un succes atât de mare, încât Danemarca, Irlanda și Regatul Unit au decis să se alăture Comunității. Prima extindere, de la șase la nouă membri, a avut loc în 1973. În același timp s-au aplicat noi politici sociale și de mediu, iar în 1975 s-a înfi ințat Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).

4. În iunie 1979, s-a realizat un pas decisiv pentru Comunitatea Europeană, prin organizarea primelor alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizează o dată la cinci ani.

5. În 1981, Grecia s-a alăturat Comunității, urmată de Spania și Portugalia în 1986. Astfel a fost consolidată prezența Comunității în Europa de Sud, urgentând nevoia de extindere a programelor de ajutor regional.

6. Recesiunea economică mondială de la începutul anilor ’80 a adus cu sine un val de „europesimism”. Cu toate acestea, speranța a renăscut în 1985, când Comisia Europeană, sub președinția lui Jacques Delors, a prezentat Cartea albă privind calendarul pentru realizarea pieței unice europene până la data de 1 ianuarie 1993. Acest țel ambițios a fost inclus în Actul Unic European semnat în februarie 1986 și intrat în vigoare la data de 1 iulie 1987.

7. Structura politică a Europei s-a schimbat dramatic odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989. Aceasta a condus la unifi carea Germaniei în octombrie 1990 și la democratizarea țărilor Europei Centrale și de Est prin eliberarea de sub controlul sovietic. Uniunea Sovietică a încetat să existe în decembrie 1991. În același timp, statele membre negociau noul Tratat privind Uniunea Europeană, adoptat în decembrie 1991 de către Consiliul European format din șefi i de state și/sau de guverne, la Maastricht. Acesta a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul a creat Uniunea Europeană (UE), adăugând domenii de cooperare interguvernamentală structurilor comunitare integrate existente.

8. Acest nou dinamism european, precum și schimbarea situației geopolitice a continentului au determinat alte trei noi state – Austria, Finlanda și Suedia – să adere la UE la 1 ianuarie 1995.

9. Pe atunci, UE era pe calea spre cea mai spectaculoasă realizare a sa, crearea monedei unice. Moneda euro pentru tranzacții fi nanciare (sub altă formă decât numerar) a fost introdusă în 1999, în timp ce bancnotele și monedele au fost emise trei ani mai târziu în cele 12 state ale spațiului euro (cunoscut sub numele de zona euro). În prezent, euro este o monedă importantă pentru plăți și depozite la nivel mondial, alături de dolarul SUA. Europenii trebuie să facă față globalizării. Noile tehnologii și utilizarea tot mai extinsă a internetului transformă economiile. Aceste transformări implică însă provocări și pe plan social și cultural. În martie 2000, UE a adoptat „strategia de la Lisabona” în vederea modernizării economiei europene, astfel încât aceasta să devină competitivă pe piața mondială alături de alți mari actori, precum Statele Unite și statele nou industrializate. Strategia de la Lisabona include încurajarea inovației și a investițiilor în afaceri, precum și adaptarea sistemelor educaționale europene, astfel încât acestea să corespundă cerințelor societății informaționale. În același timp, șomajul și creșterea costurilor privind pensiile exercită o presiune asupra economiilor naționale, făcând reforma cu atât mai mult necesară. Alegătorii cer tot mai mult guvernelor lor să găsească soluții practice la aceste probleme.

10. Abia ajunsă la 15 membri, Uniunea Europeană a și început pregătirile pentru o nouă extindere la un nivel fără precedent. La mijlocul anilor ’90, fostele state ale blocului sovietic (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România și Slovacia), cele trei state baltice care au făcut parte din Uniunea Sovietică (Estonia, Letonia și Lituania), una dintre republicile fostei Iugoslavii (Slovenia), precum și două state mediteraneene (Cipru și Malta) au început să bată la ușa UE. UE a salutat șansa de a contribui la stabilizarea continentului european și de a extinde beneficiile integrării europene asupra acestor democrații tinere. Negocierile privind statutul de viitor membru au fost deschise în decembrie 1997. Extinderea UE la 25 de state a avut loc la 1 mai 2004, când 10 dintre cele 12 candidate au aderat la Uniune. Bulgaria și România au urmat la 1 ianuarie 2007.

Cetăţenia europeană

Cetăţenia europeană a fost definită prin Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat în 1992 la Maastricht, reprezentând o inovaţie conceptuală majoră a Tratatului asupra Uniunii Europene. Incluzând drepturi , obligaţii şi participarea la viaţa politică, cetăţenia europeană vizează consolidarea imaginii şi a identităţii Uniunii Europene şi implicarea mai profundă a cetăţeanului în procesul de integrare europeană.
Articolul 17 al Tratatului de constituire a Comunităţii Europene (fostul articol 8) stipulează că este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană având naţionalitatea unuia dintre statele membre, conform legilor în vigoare în statul respectiv. Cetăţenia Uniunii Europene vine în completarea cetăţeniei naţionale (ea se suprapune, fără a se substitui, cetăţeniei naţionale), făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile cetăţeanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care locuieşte (şi nu numai în ţara din care provine, aşa cum se întâmpla înainte). De aici decurg două concluzii practice: este mai întâi necesar ca o persoană să aibă cetăţenia unui stat membru pentru a putea beneficia de cetăţenia Uniunii; cetăţenia europeană va completa şi se va adăuga la drepturile conferite de cetăţenia statală. O Declaraţie anexată Trataului de la Maastricht subliniază că "problema dacă o persoană posedă cetăţenia unui stat membru va fi determinată numai prin referire la legislaţia naţională a statului membru respectiv", Aşadar, în ultimă instanţă îi revine fiecărui stat membru să indice care persoane sunt cetăţenii săi.
Cetăţenia europeană are la bază principiile comune ale statelor membre, incluse în Tratatul de la Amsterdam: principiul libertăţii, principiul democraţiei, principiul respectării drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale şi principiul statului de drept, şi decurge din drepturile fundamentale ale omului şi drepturile specifice acordate cetăţanului european (drepturi de liberă circulaţie şi drepturi civice), descrise în Tratat. Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare la 1 mai 1999, întăreşte protecţia drepturilor fundamentale, condamnă orice formă de discriminare şi recunoaşte dreptul la informaţie şi protecţia consumatorilor.
Cu privire la dreptul la informaţie, în Tratatul de la Amsterdam este specificat că orice cetăţean european şi orice persoană fizică sau juridică, având sediul într-un stat membru are drept de acces la documentele Parlamentului european, ale Consiliului Uniunii Europene, în limita raţiunilor de interes public sau privat. Informarea cetăţeanului este considerată o prioritate de către instituţiile europene.
În anul 1998, Comisia europeană a lansat serviciul de informare "Europe direct", în scopul de a informa cetăţenii asupra posibilităţilor şi drepturilor care le sunt oferite prin cetăţenia europeană.
Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt respectate în statele membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte, precum Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950), Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948), Carta Socială Europeană (1962) sau Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (1996).
Uniunea şi statele sale membre sunt deci obligate să respecte aceste valori, organismele care veghează la respectarea lor fiind tribunalele naţionale şi Curtea Europeană de Justiţie. Dacă un stat membru încalcă drepturile fundamentale şi valorile democratice în mod flagrant şi sistematic, Uniunea poate să îi impună sancţiuni politice ori economice Una din condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aderarea la Uniunea Europeană este respectarea acestor drepturi fundamentale.
Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, în mod oficial, în decembrie 2000, când a fost proclamată Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene . Acest document este structurat în 6 capitole - Demnitatea, Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia (existând şi un al VII-lea titlu: Dispoziţii generale care reglementează interpretarea şi aplicarea Cartei) - cuprinzând în total 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi drepturile civile, politice, economice şi sociale ale cetăţeanului european. Primele capitole ale Cartei sunt dedicate demnităţii umane, dreptului la viaţă, dreptului la integritatea persoanei, libertăţii de exprimare şi libertăţii de conştiinţă.
În capitolul "Solidaritatea" sunt introduse drepturi sociale şi economice, precum: dreptul la grevă, dreptul salariaţilor la informaţie şi consultări, dreptul de a avea atât viaţă de familie, cât şi viaţă profesională, dreptul la protecţie socială şi la serviciile sociale din interiorul Uniunii Europene, protecţia sănătăţii.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promovează, de asemenea, egalitatea între sexe şi introduce drepturi, precum protecţia datelor, interzicerea practicării eugeniei şi a clonării fiinţelor umane, dreptul la un mediu protejat, drepturile copilului şi ale persoanelor în vârstă sau dreptul la o bună administrare.
Un cadru de viaţă extins
Cetăţenia Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor membre şi consolidează protecţia intereselor acestora. Tratatul de la Maastricht instituie 5 categorii de drepturi supranaţionale, complementare cetăţeniei naţionale:
Dreptul la libera circulaţie, dreptul la sejur, de stabilire, dreptul la muncă şi studiu în celelalte state membre ale Uniunii. Legislaţia Uniunii stabileşte însă numeroase condiţii pentru exercitarea acestor drepturi. Pentru un sejur mai lung de 3 luni este necesar un certificat de sejur. Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisă decât din raţiuni de securitate şi sănătate publică, iar interzicerea trebuie justificată (art.18 al TCE (fost articol 8A));
Dreptul de vot şi dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul european şi la alegerile locale în statul de rezidenţă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii statului respectiv (art.19 al TCE (fost articol 8B));
Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protecţie consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în care ţara din care provine nu are reprezentanţă diplomatică ori consulară în statul terţ respectiv (art.20 al TCE (fost articol 8C));
Dreptul de petiţie în faţa Parlamentului european (art.21 al TCE (fost articol 8D));
Dreptul de a apela la Ombudsman-ul european (Avocatul Poporului) pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasă din partea instituţiilor şi organismelor comunitare (atr.21 al TCE (fost articol 8D)).
Comisia europeană, având rolul de a veghea la respectarea tratatelor (denumită în doctrină "Gardianul Tratatelor"), supraveghează aplicarea prevederilor legate de cetăţenia europeană şi elaborează rapoarte periodice asupra progreselor realizate şi asupra dificultăţilor întâlnite .

adrese web utile

joi, 18 iunie 2009

Adrese web utile

Broşuri care explică, pe înţelesul tuturor, ce este şi ce face Uniunea Europeană

localitatea Pastraveni, Neamt, Romania, 617300

Condițiile pentru statutul de membru al Uniunii Europene

Zece etape istorice ale creării Uniunii Europene

Cetăţenia europeană